VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. ( fr. -valent, cf. lat. valens)
valént adj. m., pl. valénți; f. sg. valéntă, pl. valénte
APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) în fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii – Cicero, „De republica”, I, 38, 59.