VÂLCÍCĂ, vâlcele, s. f. Vâlcea. – Vâlcea + suf. -ică.
vâlcícă v. vâlceá
VÂLCÍCĂ s. (GEOGR.) vâlcea. (O ~ puțin adâncă.)
vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele
vâlceá/vâlcícă s. f., art. vâlceáua/vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle