VĂLĂU

VĂLĂU

VĂLĂU s. v. adăpătoare, jgheab, lăptoc, scoc, troacă, uluc.
vălắu, văláie, s.n. (reg.) jgheab.
vălắu (-láie), s. n. – Albie, covată. Mag. vállu (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 168). În Trans. și Olt.