VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s. f.] – Vâjâi + suf. -tură.vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúriVÂJÂITÚRĂ s. 1. v. șuierat. 2. v. țiuitură
.vâjâitúră s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri