VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
VĂITĂTÓR adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.
văitătór adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre