VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă
VĂICĂRÍ vb. v. văita.văicărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văicărésc, imperf. 3 sg. văicăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văicăreáscăA SE VĂICĂRÍ mă ~ésc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai