VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din vaicări (derivat regresiv).
váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
VÁICĂR s. v. tânguire, vaier, vaiet.
váicăr s. n., pl. váicăre
VĂICĂRÁ vb. I. v. văicări.