VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
VĂGĂÚNĂ s. v. râpă.
VĂGĂÚNĂ s. v. orbită.
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
VĂGĂÚNĂ ~i f. 1) Loc situat între dea-luri sau munți apropiați; vale adâncă. 2) Peșteră nu prea adâncă într-un munte. 3) Spațiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit; scorbură. [G.-D. văgăunii] /Orig. nec.