VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi.
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
VĂDUVÍRE s. v. văduvie.
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.
A VĂDUVÍ ~ésc 1. tranz. (persoane) 1) A face să rămână văduv (sau văduvă). 2) fig. A lipsi de îngrijire; a lăsa în voia soartei. 2. intranz. 1) A rămâne văduv (sau văduvă). 2) A fi văduv. /Din văduv
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
VĂDUVÍ vb. (Mold. și Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)
VĂDUVÍ vb. v. lipsi.
văduví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 sg. și pl. văduveáscă