VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
vădrár s. m. (sil. -drar), pl. vădrári
VĂDRÁR ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea vădrăritului. /vadră + suf. ~ar