VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.
VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [ fr. vacciner].
VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. ( fr. vacciner)
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.
vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză
VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală infecțioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.
VACCÍNĂ s.f. Boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [ fr. vaccine].
VACCÍNĂ s. f. boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. ( fr. vaccine)
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne
vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne