VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp in care o instituție, un organ reprezentativ etc. își incetează activitatea. ♦ Interval de timp in care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.
VACÁNȚĂ s.f. 1. Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe un anumit interval. 3. Concediu de odihnă. [ fr. vaccance, it. vacanza].
VACÁNȚĂ s. f. 1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea. ◊ timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate. 2. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ◊ concediu de odihnă. 3. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. ( fr. vaccance, it. vacanza)
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
VACÁNȚĂ s. I. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag. (Elevii sunt în ~.) II. 1. v. concediu. 2. v. lacună.
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe