VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes
suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” sl.) + suf. -ălie.văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíileVĂCĂLÍE s. 1. veșcă, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.) 2. v. iască. 3. văcălie de fag v. babiță, iască.VĂCĂLÍE s. v. bor, margine.văcălíe s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíileVĂCĂLÍE ~i f. 1) Marginea de lemn ori de tinichea a sitei sau a ciurului. 2) Nume dat unor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trun-chiurile arborilor. [G.-D. văcăliei] /sl. vieko + suf. ~ălievăcălíe-de-brád s. f.