VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească intr-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
vácă (-ci), s. f. – 1. Femela taurului. – 2. Morman de pămînt în jocul numit petrec. – Mr., megl. vacă, istr. vǫke. Lat. vacca (Pușcariu 1848; REW 9109), cf. it. vacca, prov., cat., sp. vaca, fr. vache. Pentru sensul 2, cf. poarcă. – Der. văcar, s. m. (păzitor de vaci), mr. văcar, poate direct din lat. vaccarĭus, cf. it. vaccaro; văcăreasă, s. f. (femeie care păzește vacile); văcăreață (var. văcărie), s. f. (staul de vaci); văcărel, s. m. (pasăre, Charadrius pluvialis); văcărică, s. f. (săpunariță, Saponaria vaccaria); văcăriță, s. f. (văcăreasă; codobatură, Motacilla flava; săpunariță); văcărit, s. n. (dare pe vite, stabilită în Munt. în 1688 și în Mold. în 1689). – Der. neol. vaccin, s. n., din fr. vaccin, cf. mr. vățină, din ngr. βατσίνα; vaccina, vb. (a face un vaccin); vaccinator, s. m. (persoană care vaccinează); vaccinați(un)e, s. f. (vaccinare). – Din. rom. provine rut. vakar (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 400). Cf. vecin.
vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
COADA-VÁCII s. v. bătrâniș, coada-cocoșului, lumânare, lumânărică, praz, salvie.
CULCUȘUL-VÁCII s. v. vulturică.
CUPA-VÁCII s. v. volbură mare.
LIMBA-VÁCII s. v. limba-cerbului, năvalnic.
PITA-VÁCII s. (BOT.; Boletus bovinus) (reg.) pitoancă, pitoașcă, titărci (pl.), văcuțe (pl.), mânătarcă ursească, (Transilv.) ciupercă de brad.
PLĂCINȚICA-VÁCII s. v. pătlagină.
ȚÂȚA-VÁCII s. v. ciuboțica-cucului.
UNTUL-VÁCII s. v. poroinic, salep.
URDA-VÁCII s. v. hreniță.
URDA-VÁCII s. (BOT.; Cardaria draba) (reg.) caprilemă, hreniță.
VACA LUI DUMNEZÉU s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-dom-nului.
VACA-DÓMNULUI s. v. rădașcă, răgace.
VACA-DÓMNULUI s. 1. v. buburuză. 2. (Pyrrhocoris apterus) (reg.) boul-Domnului.
VACĂ-DE-MÁRE s. v. morsă.
coáda-vácii (bot.) s. f.
cúpa-vácii (bot.) s. f.
hrána-vácii (bot.) s. f.
píta-vácii s. f.
rúgul-vácii s. m.
túrta-vácii s. f.
țâța-vácii (bot. ) s. f.
úntul-vácii s. n.
úrda-vácii s. f.
váca-Dómnului (insectă) s. f.
vácă-de-máre s. f.