UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.
UZURÁR adj. v. cămătăresc.
UZURÁR s. v. cămătar.
uzurár adj. m., s. m., pl. uzurári; f. sg. uzuráră, pl. uzuráre