UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis.
UZUÁL, -Ă adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis usus – uz].
UZUÁL, -Ă adj. folosit în mod curent. ◊ frecvent, obișnuit. ( fr. usiuel, lat. usualis)
UZUÁL adj. 1. v. cunoscut. 2. v. obișnuit. 3. clasic, curent, frecvent, obișnuit, tradițional. (Un procedeu tehnic ~.)
uzuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. uzuáli; f. sg. uzuálă, pl. uzuále
UZUÁL ~ă (~i, ~e) Care are o largă întrebuințare; de uz curent. Utilaj ~. Expresie ~ă. [Sil. -zu-al] /fr. usual, lat. usualis