UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
UZITÁT, -Ă adj. De folosință, obișnuit. [ uzita].
UZITÁT adj. folosit, întrebuințat. (Care este formula ~?)
Uzitat ≠ inuzitat
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat
UZITÁT ~tă (~ți, ~te) Care este folosit în mod curent; întrebuințat frecvent. /fr. usité, lat. usitatus, it. usitato
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)
UZITÁ vb. v. circula.
uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză