UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)UZITÁ vb. v. circula.uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză
A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat