UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula.
UVÚLĂ s.f. (Anat.) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a vălului palatin; luetă; (pop.) omușor. [ fr. uvule, it., lat. uvula].
UVÚLĂ, uvúle, s.f. ~, gușter; împărătuș, luetă. [și NODEX]
UVÚLĂ s. v. omușor.
uvúlă s. f., g.-d. art. uvúlei; pl. uvúle
UVÚLĂ ~e f. Apendice muscular din partea posterioară a cavității bucale, care contribuie la închiderea foselor nazale în procesul deglutiției; omușor; gușter; împărătuș. /fr. uvule, lat. uvula