UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila.
UTILÁRE s.f. Acțiunea de a utila și rezultatul ei; înzestrare. [ utila].
UTILÁRE s. dotare, dotație, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.)
utiláre s. f., g.-d. art. utilării; pl. utilări
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.
A UTILÁ ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /fr. outiller
UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [ fr. outiller].
UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. ( fr. outiller)
UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. și pl. utileáză