UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime.
UȘURÍME f. rar v. UȘURINȚĂ. /ușor + suf. ~ime
UȘURÍME s. v. facilitate, înlesnire, simpli-tate, ușurință.
ușuríme s. f., g.-d. art. ușurímii