UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor². – Ușor² + suf. -el, -ea, -ică.
UȘURÉL adv. v. agale.
ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. sg. ușurícă/ ușureá, pl. ușuréle
UȘURÉL ~ícă (~éi, ~éle) (diminutiv de la ușor) Cam ușor; destul de ușor. ◊ ~ de minte cu minte puțină; mărginit. /ușor + suf. ~el