UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.
UȘURĂTÓR adj. v. alinător, atenuant, cal-mant, liniștitor.
ușurătór adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
UȘURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu ~. /a ușura + suf. ~ător