UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.
ușuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ușuiáscă