USTUROÍȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturóiță] – Usturoi + suf. -iță.
USTUROÍȚĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voini-cului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.
usturoíță s. f., g.-d. art. usturoíței; pl. usturoíțe
USTUROÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu miros caracteristic de usturoi, având tulpina e****ă, păroasă la bază, frunze triunghiulare și flori mici albe, utilizată în scopuri alimentare și medicinale. /usturoi + suf. ~iță