USTURÓI, usturoi, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust și miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al cărei bulb, format din mai mulți bulbi mici de formă lunguiață, are gust usturător, este bogat în substanțe nutritive și comestibil; ai⁴ (Allium sativum). ♦ Compus: usturoi-sălbatic = samuraslă. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; cățel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi.
USTURÓI s. (BOT.) 1. (Allium sativum) (Transilv.) ai. 2. usturoi sălbatic (Allium vineale) = pur, (reg.) samuraslă.
USTURÓI s. v. hrean.
usturói s. m., pl. usturói
USTURÓI ~ m. 1) Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru bulbul său secționat în căței (la maturitate) și tulpina tânără cu frunze lungi, lanceolate, cu gust și miros specific. 2) Bulb al acestei plante, bogat în substanțe nutritive și în vitamine. Cunună de ~. Cățel de ~. /a ustura + suf. ~oi
USTUROI-DE-LÁC s. v. iarbă-usturoasă.
usturói sălbátic s. m. + adj.