USTURĂTÚRĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură.
USTURĂTÚRĂ s. v. usturime.
usturătúră s. f., g.-d. art. usturătúrii; pl. usturătúri
USTURĂTÚRĂ ~i f. 1) Durere usturătoare. 2) Porțiune a corpului unde se simte senzația de usturime. 3) v. USTURIME. /a ustura + suf. ~ătură