USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.
USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [ fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].
USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. ( fr. ustensile)
USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dul-gherie.)
ustensílă s. f., pl. ustensíle
USTENSÍLĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /fr. ustensile