USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație specială pentru uscatul unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦ Spec. Încăpere (special amenajată) pentru uscatul rufelor. – Uscător + suf. -ie.
USCĂTORÍE s. (pop.) uscătoare.
uscătoríe s. f., art. uscătoría, g.-d. art. uscătoríei; pl. uscătoríi, art. uscătoríile
USCĂTORÍE ~i f. 1) Instalație specială pentru uscarea unor materiale (fructe, cereale etc.). 2) Secție (pe lângă o întreprindere) înzestrată cu o asemenea instalație. 3) Încăpere rezervată (și special amenajată) pentru uscarea rufelor. /uscător + suf. ~ie