USCĂCIÚNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. ♦ Senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.). 2. Secetă. – Usca + suf. -ăciune.
USCĂCIÚNE s. 1. v. secetă. 2. v. ariditate.
Uscăciune ≠ umiditate
uscăciúne s. f., g.-d. art. uscăciúnii
USCĂCIÚNE ~i f. 1) Însușire de a fi uscat. 2) Senzație puternică de sete (cauzată de unele dereglări în organism). 3) Timp uscat; secetă. /a (se) usca + suf. ~ăciune