URZICĂTOR

URZICĂTOR

URZICĂTOR

URZICĂTÓR, -OÁRE, urzicători, -oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦ Fig. Caustic, sarcastic, ironic. – Urzica + suf. -ător.
URZICĂTÓR adj. urticant, usturător. (Plante ~oare.)
urzicătór adj. m., pl. urzicătóri; f. sg. și pl. urzicătoáre
URZICĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care urzică; care produce usturime; us-turător. 2) fig. Care atinge amorul propriu; care conține aluzii răutăcioase; mușcător; usturător; pișcător; corosiv; înțepător. /a urzica + suf. ~ător