URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.
URTICÁNT, -Ă adj. (Rar) Care urzică; urzicător, usturător. [ fr. urticant].
URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. ( fr. urticant)
URTICÁNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)
urticánt adj. m., pl. urticánți; f. sg. urticántă, pl. urticánte
URTICÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce usturime; urzicător; usturător. Plantă ~tă. /fr. urticant