URDINÁRE, urdinări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei. – V. urdina.URDINÁRE s. v. diaree.urdináre, urdinắri, s.f. (reg.) 1. acțiune repetată. 2. diaree.urdináre s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinăriURDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. și: urdinez] – Lat. ordinare.A URDINÁ urdín intranz. înv. 1) A face același drum de nenumărate ori; a merge des la cineva sau undeva. 2) A avea diaree. /lat. ordinare
URDINÁ vb. (MED.) (reg.) a trepăda.urdiná (urdin, urdinát), vb. – 1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdiniș, s. n. (deschizătură, gură de stup). În Mold.urdiná vb., ind. prez. 1 sg. urdín, 3 sg. și pl. urdínă