URBANÍSTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul amenajării localităților orășenești existente, precum și cu proiectarea de noi orașe. /urban + suf. ~istic
URBANÍSTICĂ s.f. Știința și arta care se ocupă cu construcția, amenajarea și estetica orașelor; urbanism (1). [Gen. -cii. / cf. it. urbanistica].
URBANÍSTICĂ s. urbanism. (Probleme de ~.)
urbanístică s. f., g.-d. art. urbanísticii
URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.
URBANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de urbanistică; propriu urbanisticii. /urban + suf. ~istic
URBANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la urbanistică; edilitar. [Cf. it. urbanistico].
URBANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la urbanistică; edilitar. II. s. f. știință care se ocupă cu proiectarea, construcția și estetica orașelor; urbanism (1). ( fr. urbanistique, it. urbanistico)
URBANÍSTIC adj. v. edilitar.
urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. sg. urbanístică, pl. urbanístice