ÚNULEA, ÚNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. – Unu + le + a.
únulea (precedat de al + num.) num. m. (al o sută ~), f. úna (a o sută ~ )
ÚNULEA úna num. ord. (numai în componența unui numeral compus din zeci, sute ș.a.m.d. și unitate) Care ocupă locul indicat de numărul unu în ordinea numărării. Al treizeci și ~. A treizeci și una. /unu + le + a
douăzéci și únulea (precedat de al) num. m., f. a douăzéci și úna
tot úna adv. + adv. (ține-o înainte tot una), adv. + num. (tot una și una)