UNIFICÁRE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica.
UNIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) unifica și rezultatul ei; întregire; unire. [ unifica].
UNIFICÁRE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
unificáre s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.
A UNIFICÁ unífic tranz. 1) (obiecte răzlețe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la același numitor. ~ ortografia. /fr. unifier, it., lat. unificare
UNIFICÁ vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unífic, 3,6 -că. / it. unificare, cf. fr. unifier lat. unus – unu, facere – a face].
UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. ( fr. unifier, lat. unificare)
UNIFICÁ vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)
unificá vb., ind. prez. 1 sg. unífic, 3 sg. și pl. unífică