UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità.
UNICITÁTE f. Caracter unic. /fr. unicité, it. unicita
UNICITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi unic. [Cf. fr. unicité, it. unicità].
UNICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi unic. ( fr. unicité, it. unicità)
Unicitate ≠ diversitate
unicitáte s. f., g.-d. art. unicității