ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în Anglia), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia.
ÚNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once].
ÚNCIE s. f. unitate engleză de măsură pentru masă. ♦ ~ comercială = 28,349 g; ~ monetară (pentru metale prețioase) = 31,103 g. ( lat. uncia)
úncie s. f. (sil. -ci-e), art. úncia (sil. -ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (sil. -ci-i-)
ÚNCIE ~i f. (în unele țări) Unitate de măsură a greutății, egală cu aproximativ 35 de grame. [G.-D. unciei] /lat. uncia