UMFLÁRE, umflări, s. f. Acțiunea de a (se) umfla și rezultatul ei. – V. umfla.UMFLÁRE s. 1. v. dilatare. 2. v. holbare. 3. v. infla-mare. 4. v. tumefiere. 5. v. creștere.UMFLÁRE s. v. apucare, exagerare, înhățare, înșfăcare, luare, prindere.umfláre s. f., g.-d. art. umflării; pl. umflăriUMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare. ♦ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ♦ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ♦ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. fig. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica. – Lat. inflare.A SE UMFLÁ mă úmflu intranz. A-și mări volumul, depășind limitele normale. Râul s-a umflat. Gâtul se umflă. ◊ ~ de somn a dormi mai mult decât trebuie. ~ în pene a se îngâmfa. /lat. inflareA UMFLÁ úmflu tranz. 1) (obiecte cu pereții elastici) A mări în volum prin acțiunea unui fluid. ~ balonul. ◊ A-l ~ pe cineva râsul (sau plânsul) a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul). 2) A face să se umfle. 3) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent puternic de aer; a înfoia. 4) fig. fam. (prețuri, sume, cifre etc.) A ridica în mod exagerat. 5) fam. A apuca brusc și cu putere; a înșfăca; a înhăța. ◊ ~ în spate a ridica brusc în spate. /lat. inflareUMFLÁ vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate ~.) 2. v. holba. 3. v. buhăi. 4. v. inflama. 5. (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. v. înfoia. 7. v. mări.UMFLÁ vb. v. apuca, exagera, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, înhăța, înșfăca, lăuda, lua, mândri, prinde, semeți.A (se) umfla ≠ a (se) dezumfla, a scădeaA umfla ≠ a dezumflaumflá (-lu, -át), vb. – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3.
A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der. – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar.umflá vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 sg. și pl. úmflă