UMEZÍT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor (din cauza lacrimilor). – V. umezi.UMEZÍT adj. 1. jilăvit, umed. (Sol ~.) 2. v. înlă-crimat.UMEZÍT s. v. umezire.Umezit ≠ uscatUMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz.
Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.A SE UMEZÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbiba (ușor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umedA UMEZÍ ~ésc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umedUMEZÍ vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.A (se) umezi ≠ a (se) uscaumezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. umezeáscă