UMBRÁR, umbrare, s. n. Adăpost împotriva arșiței soarelui oferit într-un loc deschis de crengile și de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori; p. gener. orice adăpost (special amenajat) împotriva arșiței. – Umbră
+ suf. -ar.UMBRÁR s. (Olt.) șop. (Ședea sub un ~.)umbrár s. n., pl. umbráreUMBRÁR ~e n. Adăpost împotriva arșiței (la umbra unui copac, făcut din pânză, verdeață etc.). /umbră + suf. ~arUMBRARUL-DOÁMNEI s. v. crețișoară.