UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla
+ suf. -ăreț.UMBLĂRÉȚ adj., s. v. plimbăreț.umblăréț adj. m., pl. umblăréți; f. sg. umblăreáță, pl. umblăréțe