ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva [Pr.: -gi-a]. – Din ultragiu (după fr. outrager).ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager
)ULTRAGIÁ vb. v. jigni.ultragiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. ultragiéz, 3 sg. și pl. ultragiáză, 1 pl. ultragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ultragiéze; ger. ultragiínd (sil. -gi-ind)A ULTRAGIÁ ~éz tranz. livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exercițiul funcțiunii) A insulta prin vorbe și acțiuni amenințătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. /Din ultragiu