ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I.] – Din ulei2.
uleiá vb. (sil. -le-ia), ind. prez. 1 sg. uleiéz, 3 sg. și pl. uleiáză, l pl. uleiém (sil. -le-iem); conj. prez. 3 sg. și pl. uleiéze; ger. uleínd
A ULEIÁ ~iéz tranz. 1) tehn. rar (materiale tehnice) A îmbiba cu ulei (pentru a face mai elastic sau mai moale). 2) A unge cu ulei. ~ tigaia. 3) pop. A murdări cu ulei. A-și ~ rochia. /Din ulei