ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [ ulcera].ulceráre s. f., g.-d. art. ulcerăriiULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer.A SE ULCERÁ se ~eáză intranz. (de-spre inflamații, leziuni, traume) A se preface în ulcer. /fr. ulcérerA ULCERÁ pers. 3 ~eáză tranz. A face să se ulcereze. /fr. ulcérerULCERÁ vb. I. 1. refl. (Despre un țesut) A deveni ulceros. 2.
tr. A cauza o ulcerație. 3. (Fig.) A îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. [ fr. ulcérer].ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. ( fr. ulcérer)ulcerá vb., ind. prez. 1 sg. ulceréz, 3 sg. și pl. ulcereáză