UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.
UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [ lat. ubique].
UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. ( lat. ubique)
UBÍCUU adj. v. omniprezent.
ubícuu adj. m. (sil. -cu-u), pl. ubícui; f. sg. ubícuă, pl. ubícue
UBÍCUU ~ă (~i, ~e) livr. Care se află concomitent peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent. /lat. ubique