TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2.
Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit.tutunărít s. n.TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2.
Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit.tutunărít s. n.This website uses cookies.