TUȚIORÍSM s.n. Tendință în teologia morală catolică de a obliga la interpretarea cea mai riguroasă a normelor care pot fi interpretate în mai multe feluri. [Pron. -ți-o-. / it. tuziorismo, cf. lat. tutior – mai sigur].
TUȚIORÍSM s. n. orientare etică probabilistică care afirmă că acțiunile umane nu trebuie să urmeze opiniile probabile, ci numai pe cele sigure. ( fr. tutiorisme)
tuțiorísm s. n.