TUTELÁT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [ tutela].
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
A TUTELÁ ~éz tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [ it. tutelare].
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. ( tutelă)
TUTELÁ vb. v. patrona.
tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză