TUTELÁRE s. f. Acțiunea de a tutela și rezultatul ei. – V. tutela.TUTELÁRE s.f. Acțiunea de a tutela și rezultatul ei; ținerea sub tutelă. [ tutela].tuteláre s. f., g.-d. art. tutelăriiTUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.TUTELÁR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.A TUTELÁ ~éz tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelăTUTELÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de tutelă; propriu tutelei. /fr. tutélaire, lat. tutelarisTUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [ it. tutelare].TUTELÁR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești având în subordine organizații față de care exercită atribuții de organizare, coordonare și control; autoritate
tutelară = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. ( tutelă)TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. ( fr. tutélaire, lat. tutelaris)TUTELÁ vb. v. patrona.tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleázătutelár adj. m., pl. tutelári; f. sg. tuteláră, pl. tuteláre